Istorii
Printre nori de fum și praf, în depărtare, se auzea și se vedea războiul îngrozitor.
Aceasta nu este povestea războiului în sine, ci imaginea văzută prin ochii unui copil. Alexandra este o fetiță refugiată al cărei destin a fost complet schimbat de această experiență. Au fost nevoiți să părăsească casele lor și tot ce era familiar și sigur, în căutarea unei noi vieți. Totuși, chiar și în mijlocul calvarului, în inimile lor ardea în continuare dorința de viață, bucurie și PACE.
Într-o zi, mica Alexandra a intrat în sala de clasă. Era atât de fragilă, se vedeau doar ochii mari căprui plini de tristețe. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să ne salute în limba ei maternă. Era lecția de limbă rusă, la subiectul „Patria mea", copiii împărtășeau gândurile și sentimentele lor despre țara noastră, oamenii de aici și despre limba maternă. În timp ce toți vorbeam cu entuziasm, râdeam și glumeam, Alexandra rămânea tăcută. Privind-o cu atenție, am înțeles că nu dorea să vorbească din cauza limbii. În mintea ei, oamenii vorbitori ai acestei limbi i-au făcut multă suferință, i-au ruinat visele și i-au rupt legătura cu prietenii și familia sa mare de odinioară.